Când și unde NU ar trebui să plantăm arbori - Studiu de caz Scoția

Când și unde NU ar trebui să plantăm arbori - Studiu de caz Scoția

Scris de: Andreea Maria Giurgiu

Publicat pe 11 Septembrie 2020

 

No, Muma Pădurii, ca orice mamă, vrea ca copiii ei să fie la curent cu toate noutățile, în special ce ține de păduri, așa că vrea să împărtășească cu voi ce or descoperit recent niște oameni ai științei, așa că iaca ascultați aici flăcăi și fete.

Copacii după cum știți, copiii Mumei, captează CO2 din aer și îl stochează în corpul lor pe măsură ce cresc. No, așa îi, dar asta nu zice și despre rolul solului.

La nivel global, mai mult CO2 este stocat în sol decât în toate plantele Pământului și atmosfera combinată. 

Dioxidul de carbon prezent în plante are o durată de viață scurtă, stocat doar atât cât trăiesc copacii. Pe măsură ce schimbările climatice se înrăutățesc și temperatura globală crește, ideea că pădurile vor rezista decenii sau secole, îi în pericol.

În Scoția, zonele cu vegetație formată din arbuști rămase neatinse au stocat mai mult CO2 decât or reușit zonele din aceeași regiune în care o intervenit omu’ prin plantarea unor arbori.

Un petic de mesteacăn plantat în vârstă de 39 de ani, alături de 
terenurile de control cu tufăriș la Craggan, Cairngorms,
în Scoția. Imagine oferită de Nina Friggens.

 

 

 

 

No, cercetătorii ăștia or plantat arborete pe parcele experimentale în urmă cu 50 de ani, apoi or folosit aceste experimente, măsurând stocarea de carbon acumulată deasupra solului (în arbori) față de subsol (în sol). No și cercetătorii ăștia or comparat parcelele cu arbori cu parcelele netulburate, făr’ de copaci.

Parcelele cu arbori or avut cantității de CO2 stocate mai mici(carbon organic din sol) și o respirație mai mare a solului (carbon eliberat în atmosferă) decât parcelele de control neatinse. Cantitatea lipsă a CO2 din sol o anulat cantitatea de CO2 stocată în arborii de deasupra solului, neavând în final niciun câștig net în stocarea carbonului în ecosistemele plantate cu copaci prin comparație.

Muma Pădurii îi de părere că rezultatele astea îs foarte importante având în vedere politicile actuale ale omului ce zic de cele mai multe ori doar să plantați copaci, fără să luați în seamă alte aspecte.

Dacă dorim cu adevărat să stocăm eficient CO2 din atmosfera într-un bazin cu un potențial de stocare pe termen lung, acela îi solul și nu biomasa [plantă].

Carbonul din sol se adună de-a lungul mileniilor. El intră în sol prin materia vegetală în descompunere ori prin rădăcinile plantelor vii. O parte din acest carbon îi descompus de microorganisme și eliberat înapoi în atmosferă sub formă de CO2, în procesul de respirație. O parte din CO2 îi stabilizat și protejat chimic sau fizic. Acest CO2 protejat se acumulează sub forma unui stoc de CO2 pe termen lung.

Stocurile de COprotejate din sol îs foarte stabile dacă nus’ deranjate, iar plantarea arborilor le poate deranja. Actul fizic de plantare (deranjarea solului) și aportul de materie organică proaspătă adusă de noii copaci poate altera comunitatea microbiană subterană, făcând-o „mai înfometată” după mai multă materie organică. În acest nou sistem, îi normal că microbii se orientează către stocurile de materii organice mai vechi și stabile, hrănindu-se și eliberând astfel mai mult CO2 în aer.

Totuși, există mai multe beneficii în favoarea pădurilor ce depășesc ori îs diferite de legătura CO2 cu climatul, cum ar fi asigurarea habitatelor și protejarea biodiversității.

Trebuie să fim atenți unde și ce plantăm. Plantatul arborilor de dragul plantării, făr’ a lua în seamă locul, vegetatia si ecosistemele din zona respectivă nu funcționează și nu are să ajute la mitigarea efectelor schimbărilor climatice.

Muma Pădurii îi fericită pentru că la un moment dat în trecut, teritoriul pe care șede azi România o fost acoperit în proporție de 80% cu păduri (în prezent aproximativ 26%) așa că putem noi planta după voia inimii noastre.

Voi ce ziceți flăcăii și fetele mumei? Să plantăm ori ba, se pare că asta-i întrebarea.