Ce tipuri de păduri există în România

Ce tipuri de păduri există în România

Scris de: Andreea Maria Giurgiu

Publicat pe 2 Octombrie 2020

 

Muma Pădurii știe că România adăpostește locuri uimitoare care pot surprinde chiar și călătorul experimentat. Pădurile ei se găsesc din Deltă până în vârful munților, peisaje de basm, de la cascade fantastice până la peisaje subterane uluitoare sub forma peșterilor sunt presărate prin Carpați, țara asta este un adevărat paradis pentru iubitorii de natură. România încă are cele mai largi și mai bine păstrate păduri virgine din Europa, adăpostind arbori vechi de secole ce crează decoruri de basm.

Vegetaţia de pădure din România, este alcătuită din circa 200 specii de arbori, la care se adaugă circa 1200 specii ierboase plus alte specii inferioare de ciuperci, muşchi, licheni și alge. Vegetaţia de pădure începe din zona de silvostepă, continua cu zona pădurilor de foioase, formând așa numita zonă a pădurilor nemorale, la care se adaugă padurile de conifer, trecerea la etajul subalpine făcându-se în pădurile de la limita superioară, care prezintă arbori rari și tufărişuri. Aici distingem mai multe zone. O primă zonă este a pădurilor de foioase (nemorale) între 300-400 m și 1000-1200 m. Urmează o a doua zonă, a pădurilor boreale, între 1000-1200 m, respective 1200-1600 m. A treia zonă este a tufărişurilor subalpine, care formează așa numita zona subalpină. Această zonă este situată între 1600-1800 m, respectiv 2000-2200 m. Ultima zonă este reprezentată de etajul alpin, la la altitudini de peste 2000-2200 m.

Muma Pădurii ține să vă zică despre vegetaţia de pădure și cum s-a diminuat considerabil, îndeosebi începând cu secolele XVII-XVIII ajungând astăzi la o pondere de numai 26%.

Pădurea Letea una dintre ele, ea este situată în partea de nord a Deltei, la est de comuna C.A.Rosetti. Fiind o zonă strict protejată, cuprinde doar o parte din suprafaţa totală a pădurii, parte ocrotită din anul 1930 (rezervaţia naturală începând cu anul 1938). Pădurea asta s-a dezvoltat sub forma unor fâşii late (hasmacuri) făcându-și loc în spaţiile dintre dunele de nisip și este formată din stejar de luncă, stejar brumăriu, plop alb, frasin de luncă și tei alb. O particularitate a pădurii este abundenţa de plante căţăratoare: viţă sălbatică, hamei, curpenul de pădure şi liana grecească (Periploca greacă), cea care dă pădurii un aspect mediteranean a cărei existența se datorează temperaturilor din Deltă ce rareori scad sub 0 grade Celsius iarna. Pădurile din această zonă găzduiesc o multitudine de specii ca: vipera de nisip, vulturul codalb (Haliaeetus albicilla) care cuibăreşte aici, trei specii de şoim, corbul, s.a.m.d. Datorită abundenței de plante şi animale, unele dintre ele foarte rare sau cu caracteristici deosebite, această pădure necesită o atenţie deosebită pentru conservarea ei.

În pădurile de foioase predomină vegetația arboricolă ele fiind prezente atât în zonele temperate, cât și în zonele subtropicale și tropicale. Arborii pădurilor de foioase din România sunt: salcia, teiul, castanul, plopul, magnolia (a fost adusă în România pe la sfârșitul anilor 1800), stejarul, fagul, mesteacănul, ulmul, arțarul, frasinul, etc. Toamna, când arborilor le cad frunzele, funcția lor de fotosinteză încetează și aceștia intră în hibernare până ce condițiile prielnice se întorc în primăvară. Zona pădurilor de foioase cuprinde două subzone: subzona pădurilor de stejar, până la circa 600m, constituită din mai multe tipuri de stejar: în baza apar stejarul pedunculat şi gorunul. În aceeaşi zonă urmează apoi subzona pădurilor de fag, între 600 și 1000-1200 m. Această subzonă este constituită îndeosebi din fag.

Între principalele etaje și zone, se întâlnesc păduri de amestec, ce fac trecerea de la o zonă la alta zona. Astfel apar frecvent păduri de amestec, cvercinee-fag. Între pădurile de fag și conifere, se dispune un subetaj al pădurilor de amestec fag-conifere. Acesta este situat de regulă la altitudini de 1200-1400 m.

Pădurile de conifere (numite uneori păduri boreale) sunt zone de vegetație în care predomină vegetația arboricolă (arbori și arbuști) și angiospermică (brazi, pini). Ele sunt răspândite în zonele subarctice, temperate și subtropicale. Sunt specifice zonelor mai sus de latitudinea de 55° în emisfera nordică și unilor munți din emisfera sudică. Vegetația de pădure este formată din specii de arbori, respectiv specii de angiosperme (plante ce infloresc) și gimnosperme (plante ce produc semințe, de exemplu coniferele). Pădurile de conifere, denumite și păduri boreale, sunt caracteristice doar domeniului montan fiind dispuse între 1000-1200 m, respectiv 1600-1800 m. Uneori pădurile de conifere coboară și la altitudini mai joase de 1000 m, ca în depresiunile intramontane din Orientali, în timp ce limita superioară se situează între 1600-1650 m în N Orientalilor, dar urca până la 1800-1850 m pe flancul sudic al Meridionalilor. Pădurile de conifere sunt cel mai bine reprezentate în Orientali, ele se instalează într-un climat rece și umed, unde temperaturile sunt sub 6° C și precipitaţii de regulă de peste 1000 mm. În cazul pădurilor de conifere cele mai reprezentative sunt pădurile de molid, la care se adaugă și păduri de brad, ultimele fiind poziţionate la periferia ariei de dispariţie a coniferelor, apărând la altitudini de sub 1000 m.

Pădurile de molid (Picea abies) sunt constituite prioritar din molid, frecvent acesta asociindu-se și cu alte specii de conifere precum pinul (Pinus silvestris) și mai rar bradul alb (Abies alba). În pădurile de limită superioară, apare uneori și zâmbrul (Pinus cembra), iar local apare și un conifer cu frunze căzătoare: laricea sau zada (Larix decidua), numit şi crin de munte în Masivul Ceahlău. Pe lângă speciile cu conifere, pot sa apară și unele specii de foioase, precum mesteacanul (Betula pendula), uneori plopul tremurator, paltinul de munte (Acer pseudoplatanus), dar și un arbust de talie mare, respectiv scoruşul (Sorbus aucuparia). Pădurile de molid sunt păduri de regulă echiene (arborii au aceeași varsta/monoetajate), mai rar pluriene (arborii au varste diferite, cei în stadiu tanar sunt mai numeroși și au diametre mici, cei în vârstă sunt din ce în ce mai puțin reprezentați atat datorită faptului că au nevoie de spațiu vital mai mare cat și șanselor mai mari de a fi extrasi din populatia respectiva, sunt plurietajate avand un etaj principal și etaje secundare), și sunt umbroase, motiv pentru care arbuştii sunt rari. Astfel local pot sa apară specii precum cununiţa (Spireaea ulmifolia) sau tulichina (Daphne mezereum). În raristi și tăieturi, se instalează frecvent zmeurul (Rubus idaeus) la care mai adăugăm și coacăzul (Ribes petaeum). Pe lângă arbusti, foarte adesea se instalează și subarbuşti, precum speciile de ericacee: afinul (Vaccinium mirtilus) apoi merişorul (Vaccinium idaea).

Pădurile de brad ocupă ecotipuri mai joase la marginea ariei montane, precum exteriorul Carpaților Orientali și Meridionali, până spre Munții Banatului, sau formează diferite amestecuri cu molidul. În aceste păduri pot sa mai apară specii de ulm (Ulmus sp.), iar dintre arbusti menționăm socul (Sambucus racemosa), Murul (Rubus hirtus) etc.

Frecvent, la limita inferioară a pădurilor de conifere, se instalează un subetaj de tranziție al pădurilor de amestec fag-conifere. Astfel în componenţa acestor păduri, pe lângă molid și brad, se instalează și fagul. Cele mai tipice păduri de amestec, sunt cele de pe clina estică a Carpaților Orientali, unde aceste păduri pot să coboare până la altitudini cuprinse între 600 și 800 m. În alte situații, pădurile acestea de amestec urcă până la altitudini mai mari, ajungând pe clina vestică a Apusenilor până la 1200-1400 m iar în vest până la 1200 m. Extensia maximă se afla în Munții Flișului, iar rezervatia cea mai interesantă cu asemenea pădure de amestec este cea din codrul secular de la Slatioara.

Muma Pădurii, la fel ca orice alta mamă nu are preferați, ea știe că fiecare arbore și fiece specie are rolul și valoarea ei în marele întreg al ecosistemelor pădurilor. Cand chiar și numai o specie este smulsă din ecosistem, întregul echilibru este compromis și declanșează astfel un efect înlănțuit ce afectează toate speciile locului. Noi ce efect domino vrem să declanșăm?