Daisugi sau creșterea arborilor pe alți arbori

Daisugi sau creșterea arborilor pe alți arbori

Scris de: Andreea Maria Giurgiu

Publicat pe 23 Septembrie 2020

 

Muma Pădurii se bucură să vă prezinte astăzi o altă mumă, putem spune că asta este muma tehnicilor de exploatare sustenabilă a lemnului. Nativă Japoniei, tehnica pe nume daisugi a fost folosită cu succes numai pe cedrul japonez Kitayama până acum.

Daisugi (pronunțat „daisughi”), implică tăierea masivă a unui copac de cedru mamă, acțiune ce încurajează creșterea unor puieți înalți perfect drepți. Asemănător cu un bonsai la scară largă, această tehnică, permite pădurarilor să recolteze lemnul mult mai repede și eficient.

Tehnica Daisugi s-a născut din pură necesitate datorită spațiului limitat de care dispune Japonia pentru a crește mai mult lemn pe un spațiu cât mai restrâns.

Se pare că în secolul al XIV-lea, o formă de arhitectură sukiya-zukuri foarte dreaptă și stilizată era la modă, însă pur și simplu nu exista suficientă materie primă pentru a construi case pentru fiecare nobil sau samurai ce dorea una. De aici și această soluție inteligentă de a folosi tehnici de bonsai pe cedrul japonez (Cryptomeria japonica). Cheresteaua produsă prin această metodă este 140% mai flexibilă ca cedrul Kitayama standard și de 2x mai densă, rămânând perfect dreaptă ceea ce îl face alegerea perfectă pentru acoperișuri și grinzi tradiționale din lemn.

Unicitatea vizuală a acestei metode ia asigurat posteritatea deoarece chiar și atunci când cererea de cherestea a scăzut în secolul al XVI-lea, cererea pentru acești arbori a continuat fiind utilizați în grădinile ornamentale. Nici pe Muma Pădurii nu ar deranja-o astfel de grădină.

În pădurile din jurul orașului Kyoto puteți găsi arbori daisugi uriași abandonați  (deoarece ei produc cherestea doar timp de 200-300 de ani înainte de a fi epuizați) încă în viață, unii dintre ei cu diametre ale trunchiului de peste 15 metri.

Cedrul Daisugi poate fi recoltat la fiecare 20 de ani, copacul de bază are o durată de viață de sute de ani deci, în timp, se recoltează o cantitate semnificativ mai mare de lemn dintr-un singur arbore. Deși 20 de ani pot părea mult timp, acest lucru este de fapt accelerat în comparație cu ritmul de creștere al cedrului Kitayama tradițional. Pentru a păstra copacii fără noduri, muncitorii urcă pe trunchiurile lungi la fiecare trei până la patru ani și tund cu grijă orice ramuri în curs de dezvoltare. După aproximativ 30 de ani, un singur copac este în cele din urmă tăiat.

Nu-i așa că ar fi minunat dacă am putea folosi tehnici similare și pe alte specii de arbori? Imaginați-vă cât bine ar face asta planetei și implicit și nouă.

Muma Pădurii este de părere că asemenea japonezilor, putem cu toții contribui și dezvolta noi metode și practici cu care să luptăm împreună pentru o viață mai bună și o planetă îngrijită așa cum trebuie. De voi toți, copii mumei depinde și cu această ocazie muma vă întreabă, voi ce credeți că ar trebui să facem pentru o planetă mai sănătoasă?