De ce nu perdele forestiere?

De ce nu perdele forestiere?

Scris deAndreea Maria Giurgiu

Publicat pe 6 Noiembrie 2020

 

Cum Muma Pădurii este cu adevărat acasă la ea numai în pădure, ea știe cel mai bine cât de importantă este prezența acesteia pretutindeni. Perdelele forestiere sunt un asemenea exemplu, ele acționează ca niște centuri de protecție făcute din arbori, ce există pe distanțe mari și sunt poziționate pe marginea terenurilor agricole, a cursuri de apă/canale sau drumuri.

În România, suprafața acoperită de pădure a scăzut la 26%, fiind în prezent sub media țărilor dezvoltate din Uniunea Europeană care este de 40%. Distribuția dezechilibrată a acoperirii verzi a României este unul din motivele principale pentru plantarea de perdele forestiere pentru protecție. Pentru România, expansiunea pădurilor trebuie să fie o prioritate, deoarece există încă prea multe zone deluroase (Podișul Transilvaniei, Dobrogea și Moldova) fără destule păduri.

Valoarea perdelelor forestiere este uriașă atât timp cât ele sunt păstrate intacte și lăsate să crească în pace comparativ cu valoarea lemnului ce poate fi scos din aceste păduri. Lemnul exploatat nu valorează nici măcar o zecime din valoarea celui lăsat în picioare și nu are nici unul dintre beneficiile (inclusiv monetare) oferite de pădure când aceasta este vie.

Perdelele de protecție sunt stabilite de formațiuni de vegetație forestieră plantate în diferite lungimi cu lățimi relativ înguste, plasate la o anumită distanță de un obiect (culturi agricole de exemplu) pentru a o proteja de efectele factorilor nocivi. Perdelele reduc viteza vântului pe o distanță de 5 până la 10 ori lățimea lor. Astfel, viteza vântului este redusă și există unele schimbări ale direcției vântului.

Perdelele determină reținerea și chiar distribuția zăpezii pe suprafața terenului, astfel încât să crească rezerva de apă a solului, îmbunătățește temperatura zilnic și luptă împotriva inundațiilor prin coborârea apei în subterane.

Copacii și arbuștii perdelelor pădurii atenuează zgomotul până la 10 decibeli. O fâșie de aproximativ 30m de pădure așezată de-a lungul unui drum reduce cu 8-11% din zgomotul din trafic. Perdelele de protecție au și rol de decontaminare.

Perdelele de protecție sunt o sursă bogată de produse industriale și alimentare (fructe, ciuperci, produse medicinale și apicole), îmbunătățesc condițiile de viață, purifică aerul, îmblânzesc clima, înfrumusețează peisajul și îmbunătățește regimul apei.

Perdelele forestiere previn eroziunea solului și protejează culturile agricole de vânturile puternice. Previn uscaciunea culturilor prin creearea unui microclimate mai răcoros vara. Tot ele acționează și ca niște canale (naturale) de irigație pentru culturi. Transportă apa de ploaie sau (dacă există) apa de la cursurile de apă aflate în apropierea pădurii înspre culturi prin rădăcini. Când plouă torențial rădăcinile arborilor acționează împreună pentru a transporta apa la o adâncime mai mare sub pământ, astfel prevenind eroziunea solului și pierderea substanțelor nutritive din el.

Sub protecția arborilor dintr-o perdea forestieră ce este bine întreținută, randamentul culturilor cresc semnificativ dar nu numai asta, biodiversitatea este și ea sprijinită, albinele și celelalte insecte polenizatoare fiind încurajate (și le este și mai ușor) să își facă treaba pentru noi. Noul microclimat creat contribuie la atenuarea schimbărilor climatice și este un scut în plus în lupta împotriva acestora. Fiind mai umed și mai răcoros, aceste păduri oferă condiții mai bune și adăpost oamenilor ce lucrează pământul în anotimpul cald.

Obiectivele programelor de dezvoltare rurală și planificarea trebuie să se refere la extinderea suprafețelor împădurite prin înființarea de noi perdele de protecție.

Zonele ce necesită cel mai urgent înființarea de perdele forestiere de protecție în România sunt: ​​Câmpia Română, Câmpia Tisei, Dunărea și Podișul Dobrogei, deoarece aceste zone sunt cele mai afectate de secete frecvente.

Perdelele de pădure împotriva eroziunii pot fi realizat în toate zonele țării, pe terenuri cu diferite grade de degradare. Procedura de identificare și împădurire a terenurile degradate sunt furnizate în Guvern în Ordonanța nr. 81/1998 privind măsurile pentru îmbunătățire prin împădurire a terenurilor degradate, aprobate cu modificări prin Legea nr. 107/1999. În această categorie sunt acoperite chiar terenurile nisipoase, care necesită lucrări de împădurire pentru a le repara.

Perdelele de pădure pentru comunicare și protecția liniilor de transport pot fi stabilite de o parte sau de cealaltă, pe porțiunile afectate de depozitele de zăpadă.

În România au fost plantate la începutul secolului XX perdele forestiere ce traversau Dobrogea, Bărăganul și până în Basarabia, însă politicile agrare din ultimele trei decenii au dus la defrișarea acelor perdele forestiere pentru a face loc terenurilor cultivabile fără să se mai țină cont de repercursiuni pe termen lung. Aceste perdele au fost preponderant tăiate la ras, fiind înlocuite cu canale de irigație pe alocuri. Știm cu toții unde ne-au adus aceste decizii și cum suferă oamenii și culturile ce se usucă din ce în ce mai mult de la an la an. Cât va mai dura până nu va mai fi nimic decât deșert acolo?

După Revoluția din 89’ arborii rămași au fost tăiați și pompele de apă și țevile de alimentare au fost furate și duse la fier vechi, toate acestea datorită sentimentelor negative rămase în urma ceaușismului. Astăzi suntem pe ultimul loc la productivitatea muncii în agricultură și de 4 ori sub media UE. În România lipsește un angajament real și bunul simț din adaptarea sustenabilă ce, nealterată se va dovedi dezastroasă destul de repede pentru români.

Țările ce au perdele forestiere și le folosesc corect înregistrează recolte mai bogate chiar și în anii secetoși, perioade ce deja au devenit din ce în ce mai frecvente.

Civilizația prosperă acolo unde arborii sunt tăiați cu capul și nu în favoarea buzunarului. Fără ele ecosistemele nu își pot îndeplini procesele complexe și noi nu putem beneficia de pe urma lor. Civilizația Romană a pierit pentru că în goana lor după războaie și expansiune și-au epuizat resursele de lemn exploatându-le nesustenabil.

Pădurea nu face decât să ne dea și să protejeze, însă se pare că nici asta nu este de ajuns pentru noi. De ce nu suntem în stare să luăm așa încât să mai rămână și pentru mai încolo? Asta rămâne valabil indiferent despre ce resurse este vorba.

Societatea umană s-a transformat radical în ultimele câteva secole, prin modul în care acționăm ca un întreg, am devenit, în mod obiectiv,din punct de vedere biologic și ecologic un mare organism parazitar ce, indiferent cât de mult mănâncă nu se mai satură.

Ei bine dacă continuăm așa, în curând nu vom mai avea ce să mâncăm și singurul lucru rămas va fi să ne mâncăm între noi (metaforic desigur).

O pădure de protecție nu este una de producție. Ce vom face în anii ce vin dacă noi deja avem secete din ce în ce mai frecvente și cursuri de râuri din ce în ce mai mici; inundații, furtuni și alte fenomene climatice extreme în continuă creștere și ca frecvență dar și ca intensitate?

Vom acționa abia când secetele și furtunile și restul fenomenelor climatice extreme vor transforma agricultura așa cum o știm și o practicăm astăzi într-un asemenea hal încât va deveni la scară largă imposibil de practicat? Când prețurile alimentelor vor crește atât de mult din cauza compromiterii culturilor agricole încât majoritatea oamenilor nu își vor mai permite să mănânce? Realitatea este că atunci va fi prea târziu să mai acționăm pentru că vor lipsi resursele necesare, resurse ce încă le avem la dispoziția noastră și cu care încă alegem să facem nimic.

Aceste scenarii nu sunt nici ficționale, nici atât de îndepărtate precum ne-ar plăcea tuturor să credem. Securitatea alimentară este direct legată de schimbările climatice și stă la baza existenței civilizației umane. Fără hrană cât credeți că va mai valora o viață și cine va beneficia de pe urma acestor schimbări? Ce tipuri de restricții vom accepta doar ca să avem asigurată încă o masă? Au mai existat perioade de foamete în trecut dar niciuna nu este comparabilă cu ce urmează.

Muma Pădurii întreabă sincer - de ce încă ne așteptăm ca situația să nu se înrăutățească când noi nici măcar nu schimbăm lucrurile cât să ne îndreptăm măcar înspre răul cel mai mic?

Numai în ultimii zece ani statul a plătit despăgubiri în valoare de 330 de milioane de euro fermierilor afectați de secetă. Cu aceiași bani, România putea planta 40.000 de kilometri de perdele forestiere, sau circumferința Pământul pe la Ecuator.

Fără investiții în perdele forestiere, seceta și fenomenele climatic extreme sunt de neameliorat în timp ce banii, la fel ca resursele alimentare, vor seca și ele în curând.

Cu cât refuzăm să vorbim despre faptul că schimbările climatice ne-au copleșit și ne distrug modul de viață – pentru că ne sperie și ne demoralizează să ne gândim la asta – cu atât avem mai puțin timp la dispoziție să reducem răul deja făcut.

Pădurile sunt cadoul-scut de la Muma Pădurii pentru ne putea apăra cât de cât de efectele schimbărilor climatice. Avem nevoie de o rețea de păduri de protecție în jurul tuturor terenurilor agricole, râurilor și drumurilor acum, nu peste 2 ani, nu peste 10 ani, ci ACUM!


Lasă un comentariu