Pădurile de alimente sau permacultura

Pădurile de alimente sau permacultura

Scris de: Andreea Maria Giurgiu

Publicat pe 20 Noiembrie 2020

 

Muma Pădurii își aduce aminte cum undeva între anii 8500 și 7000 î.Hr., oamenii din Semiluna Fertilă din Orientul Mijlociu au început creșterea sistematică a plantelor și animalelor - un sistem pe care voi îl numiți astăzi agricultură...

În 2020 cu siguranță putem face alegeri agriculturale mai inteligente decât monoculturile plantate în rânduri pe câmp, după 10.000 de ani de practică a agriculturii, nu? Se pare că răspunsul este încă nu.

În timp ce noi ne agățăm de mândria de om modern, practicile agricole "tradiționale" distrug suprafețe mari de pământ prin eroziunea solului, salinitatea, utilizarea excesivă a îngrășămintelor chimice, distrugerea ecosistemelor de susținere (care aduc ploaie, de exemplu). Dacă ne îndepărtăm de clipirile ideologice și pășim în afara contextului epocii și societății noastre actuale, este evident că ne îndreptăm către o fundătură și căpătăm rapid viteza, grăbind o concluzie nefastă.

Muma Pădurii nu poate înțelege de ce ne tot încercăm noi să reinventăm roata când există deja una mai bună, trebuie doar să aruncăm o privire la natură! Putem proiecta și construi ecosisteme naturale pline de viață, care au grijă de ele însele, la fel ca o pădure - dar care conțin plante la alegerea noastră. Sistemul de proiectare al permaculturii privește sistemele și modelele naturale și le emulează pentru a proiecta sisteme de producție alimentară și așezări umane ce se integrează armonios cu natura în loc să lupte împotriva ei.

De ce să săpăm cu tractoarele când organismele perfecte pentru asta deja există - râmele. Nu trebuie decât să ne uităm la sistemul naturii și să îl copiem, astfel încât natura să ne facă treaba pentru noi. Acesta este spiritul permaculturii. Nu este nevoie de muncă grea, doar să lucrăm inteligent. Nu ar trebui să fie prea greu din moment ce ne considerăm deja superiori.

Natura crește într-un model extrem de optimizat, utilizând mai multe straturi și valorificând la maximum atât spațiul orizontal cât și pe cel vertical după cum se poate observa în imaginea de mai jos.

Cele șapte straturi ale unei păduri de alimente

 

O pădure alimentară este compusă de obicei din șapte straturi, stratul superior fiind stratul "acoperiș". Stratul de tip "acoperiș" este format din copaci înalți - de obicei pomi fructiferi mari și nuci. Între copacii cu strat înalt de tip "acoperiș", există un strat de pomi fructiferi, de obicei pitici, cu creștere redusă. Atenție, un pom fructifer pitic poate avea o înălțime de până la 4 m, deci nu credeți că aceștia sunt neapărat copaci foarte joși! Între toți copacii mici sunt arbuști - de exemplu coacăze și alte fructe de pădure. Umplerea spațiului rămas este stratul erbaceu, acestea sunt plantele culinare și medicinale, plantele însoțitoare, plantele furajere pentru albine și plantele furajere pentru păsări de curte. Orice spațiu rămas este ocupat de plantele de acoperire a solului adică rădăcinoase. Toate acestea contribuie la formarea unui strat de hummus viu care protejează solul, reduce pierderile de apă la evaporare și previne creșterea buruienilor. Putem totuși să mergem un nivel mai adânc până la rizosferă sau zona rădăcinii, nivelul subteran care este ocupat de toate culturile noastre rădăcinoase cum ar fi cartofi, morcovi, ghimbir, yacon etc. În timp ce ar putea părea o mulțime de plante într-una spațiu, mai avem încă unul de umplut, spațiul vertical de plante cățărătoare. Acesta este umplut de plante cățărătoare ca viță de vie, care pot fi sprijinite pe spaliere, arbori, garduri, copaci sau orice alt suport vertical. Această categorie include struguri, fasole cățărătoare, multe fructe de pădure, fructul pasiunii, kiwi, mazăre cățărătoare, chokos și multe alte specii cărora le place să urce.

Există o mulțime de concepții greșite despre ceea ce este de fapt o pădure alimentară. Rândurile de copaci nu sunt păduri alimentare ci livezi. Șirurile de copaci cu alte plante de dedesubt nu sunt păduri alimentare, sunt livezi cu subplantări. Șirurile de copaci cu rânduri de alte plante care alternează între ele nu sunt păduri alimentare, sunt livezi care folosesc culturi intercalate. O pădure alimentară nu are neapărat toate cele șapte straturi, dar are mai multe straturi și, chiar mai important de atât, este un ecosistem viu practic autosusținut.

Beneficiile obținute din pădurile alimentare sunt: productivitate ridicată (plantarea cu densitate mare asigură recolte mari, biodiversitatea asigură aprovizionarea continuă cu alimente pe tot parcursul anului, compost și îngrășăminte naturale.

La fel ca o pădure, pădurile alimentare se auto-fertilizează și acoperă solul pe cont propriu pentru a reține umezeala. Cu o densitate atât de mare de plante, se acumulează un volum mare de frunze căzute și putrezesc pentru a adăuga materie organică în sol. Descompunătorii, clasa de insecte care descompun materia organică, cum ar fi râmele, păduchii de lemn și milipedele, lucrează pentru a ajuta procesul natural de compostare.

Controlul natural al dăunătorilor. Într-o pădure alimentară nu sunt necesare substanțe chimice! Pădurile alimentare folosesc prădători naturali pentru a scăpa de dăunători - lăsând experții să facă treaba, în mod natural. Insectele prădătoare au o casă permanentă (un ecosistem natural) și surse abundente de hrană (flori bogate în nectar) într-o pădure alimentară. Furnizați-le și ele vor veni pe cont propriu! O grădină normală cu legume atrage numai insectele dăunătoare, nu există condiții pentru a insectele bune. Un ecosistem viu, abundent, va atrage păsările și alți prădători mai mari, contribuind în continuare la combaterea dăunătorilor naturali.

Reziliența prin biodiversitate - Forța în număr. Natura nu crește suprafețe mari ale unei specii de plante (nici plante în rânduri îngrijite), Natura preferă biodiversitatea, nu monoculturile. Amestecarea diferitelor tipuri de plante le face să crească mai bine, punct. Ele creează o sinergie naturală ce aduce beneficii tuturor plantelor implicate. În consecință, plantele sunt mai rezistente la dăunători și boli și sunt mai productive (și mai frumoase de privit). Utilizarea plantării însoțitoare ne permite să recreăm biodiversitatea naturii pentru a obține aceste beneficii.

Repararea ușoară a solului. În natură, când plantele mor, ele rămân la locul lor. Nu sunt dezrădăcinate și aruncate la gunoi! Nu dezrădăcinați plantele rădăcinoasele crescute în exces, tăiați tulpina la nivelul solului. Rădăcinile putrezesc pentru a crea mii de canale complexe de aer și apă în sol. Lăsând vârfurile plantelor tăiate se creează un sistem natural de compost pe sol.

Conservați solul, construiți cărări. Nu pășiți unde cresc plantele în grădină, solul este viu. Subsolul este de fapt un ecosistem mai complex decât orice lucru care există deasupra solului. Dacă pășiți în grădină se compactează solul, închizând toate canalele de aer și apă create de plante, ceea ce face ca apa și aerul să ajungă mai greu la rădăcinile plantelor, ceea ce afectează creșterea acestora.

O pădure alimentară este construită pentru a imita o pădure adevărată - doar atât că o umplem cu plante alimentare și cu copacii pe care îi dorim.

Pădurile adevărate nu au nevoie de muncă, se întrețin singure - fără pesticide, erbicide, plivire, rotație a culturilor, cosit sau săpat. Nici pădurile alimentare nu au nevoie de toate acestea! Mai puțină muncă, mai multă mâncare, totul natural! De ce am vrea să facem altceva?

Muma Pădurii ne invită să ne uităm dincolo de cultura noastră modernizată către cele mai avansate și mai abundente sisteme de creștere a plantelor din natură, este clar că lucrul cu natura este calea cea mai înțeleaptă și mai productivă decizie ce duce inevitabil către o producție durabilă de alimente.

În măreția ei, natura va ști mereu cum să supraviețuiască, lăsând în urmă (cum este și normal) organismele ce nu sunt dispuse a lucra în parteneriat cu restul speciilor pentru a păstra echilibrul necesar vieții. Rămâne la latitudinea fiecăruia să aleagă de ce parte a evoluției dorește să fie. Tu ce ai ales?


Lasă un comentariu