Trăitul pe datorie - Resursele de combustibili fosili neregenerabili

Trăitul pe datorie - Resursele de combustibili fosili neregenerabili

Scris de: Andreea Maria Giurgiu

Publicat pe 30 Octombrie 2020


Muma Pădurii vrea să vă vorbească astăzi despre cel mai murdar dintre subiecte și anume, despre combustibilii fosili. Una dintre pietrele de temelie, fără de ajutorul căreia omenirea nu ar fi avansat și nu ar fi ajuns unde este acum.

O mare parte din energia consumată în lume provine din materialul format acum sute de milioane de ani. De mai bine de un secol, arderea combustibililor fosili a generat cea mai mare parte a energiei necesare pentru propulsarea autoturismelor, alimentarea afacerilor și menținerea luminilor aprinse în casele noastre. Chiar și astăzi, petrolul, cărbunele și gazele natural asigură aproximativ 80% din necesarul nostru de energie.

Plantele în descompunere și alte organisme, după ce au fost îngropate sub straturi de sedimente și roci, au devenit, odată cu trecerea mileniilor, depozitele bogate în carbon pe care le numim astăzi combustibili fosili. Cărbunele, țițeiul și gazele naturale sunt considerate combustibili fosili, deoarece s-au format din rămășițele fosilizate și îngropate ale acelor plante și animale ce au trăit cu milioane de ani în urmă. Datorită originii lor, combustibilii fosili au un conținut ridicat de carbon.

Folosirea combustibililor fosili pentru energie continuă să genereze un impact negativ asupra mediului și deci asupra omenirii - de la poluarea aerului și a apei până la poluarea cu microplastic și schimbările climatice.

Petrolul poate fi găsit în rezervoarele subterane, în crăpăturile și porii rocilor sedimentare, sau în nisipurile de gudron aproape de suprafața pământului. Se accesează prin foraj, pe uscat, pe mare, sau prin exploatarea în benzi în cazul nisipurilor de gudron și a șistului petrolier. Odată extras, petrolul este transportat către rafinării prin supertanker, tren, camion sau conductă pentru a fi transformat apoi în combustibili utilizabili precum benzina, propanul, kerosenul și combustibilul pentru avioane, precum și produse precum plasticul și vopseaua. Frackingul implică sablarea unor cantități uriașe de apă amestecată cu substanțe chimice și nisip adânc într-un put, la presiuni suficient de mari pentru a fractura roca și a permite scăparea petrolului sau a gazului. Această metodă controversată de extracție creează o serie de probleme de mediu și de sănătate, inclusiv poluarea aerului și a apei. Țițeiul este rafinat într-o varietate de produse petroliere, inclusiv benzină și motorină. Principalele țări producătoare de petrol sunt SUA, Arabia Saudită și Rusia, care împreună reprezintă aproape 40% din aprovizionarea mondială. 

Utilizarea petrolului este responsabilă pentru aproximativ o treime din totalul global al emisiilor de dioxid de carbon. În plus față de poluarea aerului ce se petrece atunci când petrolul este ars, forarea în sine și transportul acestuia au dus la multiple accidente majore, cum ar fi deversarea Exxon Valdez în 1989, dezastrul Deepwater Horizon din 2010, deraierea devastatoare a trenului petrolier Lac Megantic în 2013 și alte mii de incidente ale conductelor. Cu toate acestea, cererea pentru petrol continuă să crească, determinată nu numai de setea noastră pentru mobilitate, ci și datorită utilizării la scară largă a numeroasele produse, inclusiv materiale plastice, fabricate folosind produse petrochimice, care sunt în general derivate din petrol pe care le folosim zilnic.

Cărbunele este o piatră solidă, cu un conținut ridicat de carbon, care apare în patru soiuri principale, diferențiate în mare măsură de conținutul de carbon: lignit, sub-bituminos, bituminos și antracit. Cu toate acestea, indiferent de varietate, tot cărbunele este “murdar”. În ceea ce privesc emisiile, este cel mai intens utilizat și exploatat combustibil fosil pe care îl putem arde. Cărbunele este extras prin două metode: mineritul subteran ce folosește mașini grele pentru a tăia cărbunele din depozitele subterane adânci, sau exploatarea la suprafață (cunoscută și sub denumirea de exploatare cu benzi), ce îndepărtează straturi întregi de sol și roci pentru a accesa depozitele de cărbune de mai jos. Deși ambele forme de exploatare sunt dăunătoare mediului, exploatarea în benzi este deosebit de distructivă, dezrădăcinând și poluând ecosisteme întregi. Emisiile de dioxid de carbon generate din arderea cărbunelui reprezintă 44% din totalul lumii și reprezintă principala sursă unică de creștere a temperaturii globale peste nivelurile preindustriale.

Gazul natural este compus în cea mai mare parte din metan, gazul natural este considerat, în general, convențional sau neconvențional, în funcție de locul în care se găsește în subteran. Gazul natural convențional este situat în albii de roci poroase și permeabile sau amestecat în rezervoare de petrol și poate fi accesat prin foraj standard. Gazul natural neconvențional este, în esență, orice formă de gaz care este prea dificilă sau costisitoare de extras prin forare normală, necesitând o tehnică specială de stimulare, cum ar fi fracking-ul. Deși gazele naturale sunt considerate mai "curate" decât cărbunele și petrolul în ceea ce privește emisiile, cu toate acestea, ele reprezintă o cincime din totalul emisiilor din lume, fără a lua în considerare așa-numitele emisiile ce nu sunt captate de industrie ce scapă în atmosfera și care pot fi semnificative. Nu toate sursele din lume de gaze naturale sunt exploatate în mod activ. Hidrații de metan submarin, de exemplu, unde gazul este prins în apa înghețată, sunt priviți ca o potențială resursă de gaz și care, pe măsură ce gheața se va topi vor fi eliberate în atmosferă, contribuind la efectul de domino ce exacerbează schimbările climatice.

Efectele negative ale combustibililor fosili sunt numeroase:

Degradarea terenurilor: dezgroparea, prelucrarea și deplasarea depozitelor subterane de petrol, gaze și cărbune afectează enorm peisajele și ecosistemele planetei. Industria combustibililor fosili închiriază întinderi mari de teren pentru construirea infrastructurii, cum ar fi fântâni, conducte, căi de acces, precum și facilități pentru procesare, depozitare și eliminare a deșeurilor. În cazul exploatării pe benzi, zone întregi de teren, inclusiv păduri și munți sunt răzuite și aruncate pentru a expune cărbune sau petrol subteran. Chiar și după încetarea operațiunilor, nici terenurile, nici substanțe nutritive din sol nu vor reveni niciodată la ce au fost odată.

Ca urmare, habitatul necesar florei și faunei sălbatice, care este un teren crucial pentru reproducere și migrație ajunge să fie fragmentat și distrus. Chiar și animalele capabile să plece pot ajunge să sufere, deoarece sunt adesea forțate să plece într-un habitat mai puțin ideal unde sunt forțate să concureze pentru resursele împuținate de exploatări cu animalele ce deja trăiau acolo.

Poluarea apei: dezvoltarea cărbunelui, petrolului și gazelor reprezintă nenumărate amenințări pentru căile navigabile și apele subterane. Operațiunile de exploatare a cărbunelui spală scurgerea acidă în cursuri de apă, râuri și lacuri și aruncă cantități mari de roci și soluri nedorite în cursurile de apă. Vărsările și scurgerile de petrol din timpul extracției sau transportului poluează sursele de apă potabilă și pun în pericol întregul ecosistem de apă dulce sau oceanică. De asemenea, s-a constatat că frackingul și fluidele sale toxice contaminează apa potabilă, fapt pe care Agenția pentru Protecția Mediului a întârziat să îl recunoască.

Între timp, toate operațiunile de forare, fracking și minerit folosesc volume enorme de apă potabilă ce devin apoi ape uzate, care sunt încărcate cu metale grele, materiale radioactive și alți poluanți. Industriile depozitează aceste deșeuri în gropi în aer liber sau puțuri subterane care se scurg sau revarsă în căile navigabile și contaminează acviferele cu poluanți ce au fost dovediți a fi legați de diverse boli ca și cancerul, defectele congenitale, daunele neurologice și multe altele.

În ceea ce privește emisiile ce provin din combustibilii fosili, aceștia încep să emită poluanți nocivi în aer cu mult înainte de a fi arși. Numai în statele Unite ale Americii aproximativ 12,6 milioane de oameni sunt expuși zilnic la poluarea toxică a aerului din puțurile active de petrol și gaze și din instalațiile de transport și procesare. Acestea includ benzenul (conectat cu leucemia și tulburările de sânge) și formaldehida (o substanță chimică ce provoacă cancer). O industrie în plină expansiune, fracking-ul continuă să își extindă raza de acțiune, în ciuda dovezilor crescânde ale impactului grav asupra sănătății pe care acesta le are. Operațiunile miniere nu sunt mai bune, mai ales pentru minerii înșiși, generând particule toxice în aer ce sunt inhalate. Exploatarea pe benzi, în special în locuri precum pădurea boreală a Canadei poate elibera depozite uriașe de carbon.

Când ardem petrol, cărbune și gaz, nu ne satisfacem doar nevoile de energie ci încurajăm și criza actuală a încălzirii globale. Combustibilii fosili produc cantități uriașe de dioxid de carbon atunci când sunt arși. Emisiile de carbon forțează căldura primită de la soare să rămână în atmosferă și să fie reflectată în repetate rânduri, încălzind astfel planeta.

Combustibilii fosili emit mai mult decât doar dioxid de carbon atunci când sunt arși. Centralele electrice pe cărbune generează emisiile periculoase de mercur precum și emisii de dioxid de sulf (care contribuie la ploile acide) și marea majoritate a funinginei (particulelor) din aerul pe care îl respirăm. Între timp, mașinile, camioanele și bărcile alimentate cu combustibili fosili sunt principalii factori ce contribuie la emisiile de monoxid de carbon și oxid de azot, care produce smog (și boli respiratorii) în zilele toride.

Acidificarea oceanelor

Când ardem petrol, cărbune și gaze, schimbăm chimia de bază a oceanului, făcându-l mai acid. Mările noastre absorb până la un sfert din toate emisiile de carbon provocate de om. De la începutul Revoluției Industriale (și a căilor noastre de ardere a cărbunelui), oceanul a devenit cu 30% mai acid. Pe măsură ce aciditatea din apele planetei crește, capacitatea organismelor de a-și forma cochilii scade, deoarece carbonatul de calciu (substanța folosită de corali, stridii, homari și nenumărate alte organisme marine) este solubil în apa acidă. Acidifierea încetineste ratele de creștere, slăbește cochiliile și pune în pericol ecosisteme și lanțuri alimentare întregi. De exemplu, pe măsură ce coralii își pierd din putere ei devin susceptibili atacurilor din partea pradatorilor (steaua de mare), iar din moment ce recifele de corali sunt pepinierele oceanelor acestea afectează întregul ocean printr-un efect de domino. Acidificarea oceanelor are impact și asupra comunităților de coastă. Numai în nord-vestul Pacificului, se estimează că numai industria de stridii a pierdut milioane de dolari și mii de locuri de muncă ca o consecință directă a fenomenului de acidifiere.

După operațiunile în care activitățile miniere îndepărtează gazul sau petrolul prin fracking, o mare parte din apele uzate sunt introduse înapoi în aceeași zonă pentru a preveni cutremurele sau scufundările terenurilor pe suprafețe mari, această practică este una obligatorie care însă nu este mereu respectată. În zonele în care puțurile de apă uzată sunt forate pentru a fi injectate (cu subprodusele acestor operațiuni miniere) și aceste fluide sunt introduse în zone care nu au fost niciodată forate până acum, aceste acțiuni provoacă o creștere a presiunii subterane ce duce adesea la cutremure provocate de om.

Muma Pădurii vă reamintește că istoria și dovezile arată cum practicile miniere neglijente pot afecta sau distruge calitatea apei dintr-o zonă, pot provoca cutremure sau pot duce la scufundari ale unor zone terestre din senin.

Construirea unui viitor ce este alimentat de energie curată nu numai ca nu este imposibil, dar este necesar. Nu suntem obligați )și nici nu putem de fapt) să continuăm pe aceeași rută pe care am venit și pe care încă (din păcate) suntem, nu trebuie sa avem un viitor cu combustibili fosili. Am făcut progrese majore în extinderea energiei regenerabile și a eficienței energetice la nivel global în ultimul deceniu, de asemenea, folosim energia mult mai eficient decât obișnuiam să o facem și asta ajută.

Stimulentele oferite, împreună cu scăderea prețurilor, împing lumea noastră către surse de energie regenerabile mai curate, precum eoliană și solară. Energiile regenerabile sunt pe cale să devină o sursă mai ieftină de energie decât combustibilii fosili, ceea ce stimulează o creștere a dezvoltării energiei curate și a locurilor de muncă. Nivele semnificativ mai ridicate de surse regenerabile pot fi integrate în rețeaua noastră existentă, deși trebuie sa ținem cont de  amplasamentul și construirea energiei regenerabile în mod responsabil.

Având în vedere dependența continuă a lumii de combustibilii fosili, mulți susțin că, pe lângă eforturile către surse alternative de energie care să le înlocuiască, trebuie să captăm carbonul din aer cu tehnologii noi, în care emisiile sunt deviate către depozitele subterane sau reciclate înainte de a ajunge în atmosferă. Există deja câteva proiecte la scară comercială ce captează deja dioxidul de carbon din coșurile de fum ale fabricilor ce utilizează combustibili fosili și, deși costurile ridicate ale acesteia au împiedicat o adoptarea mai largă, speranța că progresele tehnologice vor fi în cele din urmă mai accesibile încă există.

Muma Pădurii vrea sa știți că trebuie (și că se poate) să luptăm pentru un viitor de care să fim mândrii. La sfârșitul zilei asta contează, atât este suficient pentru o viață trăită cu rost. Fiecare dintre noi să facem ce ne stă în putință ca să ne fie mai bine și nouă, dar și celorlalți. Ce ziceți, cât de repede putem să ne adaptăm schimbărilor climatice?


Lasă un comentariu