Blogul Pădurii

Păduri – câte tipuri există și cum funcționează

Muma Pădurii vrea să vă povestească astăzi despre diferitele tipuri de păduri de pe pământul ăsta extraordinar. Lista pădurile naturale cu ecosistemele lor intacte sunt după cum urmează: pădurea tropicală/temperată/boreal. Apoi mai sunt pădurile de exploatare, plantate exact pentru asta, pădurile de protecție, ce pot fi plantate în jurul culturilor/drumurilor/cursurilor de apă și pădurile de mâncare, ce respectă regulile permaculturii și sunt integrate și create special și cu grijă de Mama Natură pentru a se putea auto susține din punct de vedere ecologic.

O pădure naturală este o unitate de vegetație, în general multistratificată, dominată de copaci, ale căror straturi combinate au coroane suprapuse și unde ierburile din stratul erbaceu sunt în general rare.

Pădurile naturale provin din pădurile originale, adică pădurea se reproduce în mod natural. Deci este o pădure ce s-a generat în mod spontan în acea locație și care constă din specii și tulpini de arbori imigranți în mod natural.

Pădurile naturale pot fi gestionate într-o oarecare măsură sau pot fi complet negestionate, adică neatinse. Naturalitatea poate fi, de asemenea, considerată ca o indicație a impactului uman asupra pădurilor. Atunci când sunt lăsate neadministrate sau restaurate activ, pădurile cresc în arborete a căror structură seamănă cu pădurile în starea lor naturală.

În ceea ce privește conservarea, este clar că pădurile naturale sunt vitale pentru conservarea biodiversității, dacă eforturile de restaurare ar fi planificate în mod eficient acestea ar putea permite crearea unor zone tampon sau coridoare între peticurile forestiere existente, acest tip de inițiativă va fi importantă în viitor pentru a permite speciile să migreze, făcând populațiile izolate mai rezistente la schimbările climatice.

Pădurile stau foarte bine și singure. Nu este necesară tunderea, plivirea, stropirea sau săparea. Fără pesticide, îngrășăminte, erbicide sau substanțe chimice urâte. Nici muncă și nici oameni. Cumva se descurcă bine mersi.

Înțelegând modul în care pădurile cresc și se susțin singure fără intervenția umană, putem învăța de la natură, putem copia sistemele și modelele pentru a ne modela propriile păduri - cele umplute cu copaci și plante care produc alimente pe care le putem mânca. Putem proiecta și construi cele mai durabile sisteme de producție a alimentelor posibile; perfecționat, rafinat și îngrijit chiar de Mama Natură.

Citește mai departe
Echipa apărătorii vieții albastre
Scris de: Andreea Maria Giurgiu Publicat pe 9 Noiembrie 2020 No, dragii pădurii, tocmai ce a aflat Muma de-o inițiativă de la niște tineri pasionați de mediu și a zis să dea sfoară-n țară. Să vezi ce poveste! Concursurile prietenii apelor 2020...
Citește mai departe
De ce nu perdele forestiere?

În România, suprafața acoperită de pădure a scăzut la 26%, fiind în prezent sub media țărilor dezvoltate din Uniunea Europeană care este de 40%. Distribuția dezechilibrată a acoperirii verzi a României este unul din motivele principale pentru plantarea de perdele forestiere pentru protecție. Pentru România, expansiunea pădurilor trebuie să fie o prioritate, deoarece există încă prea multe zone deluroase (Podișul Transilvaniei, Dobrogea și Moldova) fără destule păduri.

Valoarea perdelelor forestiere este uriașă atât timp cât ele sunt păstrate intacte și lăsate să crească în pace comparativ cu valoarea lemnului ce poate fi scos din aceste păduri. Lemnul exploatat nu valorează nici măcar o zecime din valoarea celui lăsat în picioare și nu are nici unul dintre beneficiile (inclusiv monetare) oferite de pădure când aceasta este vie.

Perdelele determină reținerea și chiar distribuția zăpezii pe suprafața terenului, astfel încât să crească rezerva de apă a solului, îmbunătățește temperatura zilnic și luptă împotriva inundațiilor prin coborârea apei în subterane.

Perdelele de protecție sunt o sursă bogată de produse industriale și alimentare (fructe, ciuperci, produse medicinale și apicole), îmbunătățesc condițiile de viață, purifică aerul, îmblânzesc clima, înfrumusețează peisajul și îmbunătățește regimul apei.

Sub protecția arborilor dintr-o perdea forestieră ce este bine întreținută, randamentul culturilor cresc semnificativ dar nu numai asta, biodiversitatea este și ea sprijinită, albinele și celelalte insecte polenizatoare fiind încurajate (și le este și mai ușor) să își facă treaba pentru noi. Noul microclimat creat contribuie la atenuarea schimbărilor climatice și este un scut în plus în lupta împotriva acestora. Fiind mai umed și mai răcoros, aceste păduri oferă condiții mai bune și adăpost oamenilor ce lucrează pământul în anotimpul cald.

Obiectivele programelor de dezvoltare rurală și planificarea trebuie să se refere la extinderea suprafețelor împădurite prin înființarea de noi perdele de protecție.

Țările ce au perdele forestiere și le folosesc corect înregistrează recolte mai bogate chiar și în anii secetoși, perioade ce deja au devenit din ce în ce mai frecvente.

Civilizația prosperă acolo unde arborii sunt tăiați cu capul și nu în favoarea buzunarului. Fără ele ecosistemele nu își pot îndeplini procesele complexe și noi nu putem beneficia de pe urma lor. Civilizația Romană a pierit pentru că în goana lor după războaie și expansiune și-au epuizat resursele de lemn exploatându-le nesustenabil.

Societatea umană s-a transformat radical în ultimele câteva secole, prin modul în care acționăm ca un întreg, am devenit, în mod obiectiv,din punct de vedere biologic și ecologic un mare organism parazitar ce, indiferent cât de mult mănâncă nu se mai satură.

Fără investiții în perdele forestiere, seceta și fenomenele climatic extreme sunt de neameliorat în timp ce banii, la fel ca resursele alimentare, vor seca și ele în curând.

Cu cât refuzăm să vorbim despre faptul că schimbările climatice ne-au copleșit și ne distrug modul de viață – pentru că ne sperie și ne demoralizează să ne gândim la asta – cu atât avem mai puțin timp la dispoziție să reducem răul deja făcut.

Pădurile sunt cadoul-scut de la Muma Pădurii pentru ne putea apăra cât de cât de efectele schimbărilor climatice. Avem nevoie de o rețea de păduri de protecție în jurul tuturor terenurilor agricole, râurilor și drumurilor acum, nu peste 2 ani, nu peste 10 ani, ci ACUM!

Citește mai departe
Resursele de combustibili neregenerabili

Chiar și astăzi, petrolul, cărbunele și gazele natural asigură aproximativ 80% din necesarul nostru de energie.

Folosirea combustibililor fosili pentru energie continuă să genereze un impact negativ asupra mediului și deci asupra omenirii - de la poluarea aerului și a apei până la poluarea cu microplastic și schimbările climatice.

Principalele țări producătoare de petrol sunt SUA, Arabia Saudită și Rusia, care împreună reprezintă aproape 40% din aprovizionarea mondială. 

Utilizarea petrolului este responsabilă pentru aproximativ o treime din totalul global al emisiilor de dioxid de carbon. În plus față de poluarea aerului ce se petrece atunci când petrolul este ars, forarea în sine și transportul acestuia au dus la multiple accidente majore, cum ar fi deversarea Exxon Valdez în 1989, dezastrul Deepwater Horizon din 2010, deraierea devastatoare a trenului petrolier Lac Megantic în 2013 și alte mii de incidente ale conductelor. Cu toate acestea, cererea pentru petrol continuă să crească, determinată nu numai de setea noastră pentru mobilitate, ci și datorită utilizării la scară largă a numeroasele produse, inclusiv materiale plastice, fabricate folosind produse petrochimice, care sunt în general derivate din petrol pe care le folosim zilnic.

Emisiile de dioxid de carbon generate din arderea cărbunelui reprezintă 44% din totalul lumii și reprezintă principala sursă unică de creștere a temperaturii globale peste nivelurile preindustriale.

Citește mai departe
Marele dezgheț - Înotul obligatoriu

Diferența dintre gheața de mare și ghețari este că gheața de mare este comparabilă cu cuburile de gheață dintr-un pahar de apă: atunci când se topește, nu schimbă direct nivelul de apă din pahar, așadar nu influențează nivelul mărilor și oceanelor când se topește. Ghețarii, pe de altă parte, fiind formați și stocați pe uscat, când aceștia de topesc, cantitatea de apă din ocean crește semnificativ, contribuind la creșterea nivelului global al oceanului.

Deși topirea gheții de mare nu contribuie la creșterea nivelului oceanului planetar, aceasta declanșează în schimb o serie de alte consecințe devastatoare - de la extincția speciilor ce se bazează pe existența gheții de mare pentru supraviețuire (gheța le permite morsele și urșilor polari un mediu de viață unde pot vâna și trăi) până la schimbarea sistemelor meteorologice din întreaga lume prin modificarea modelului curentului Jet (care se formează atunci când masele de apă caldă întâlnesc masele de apă rece din ocean) cu consecințe directe grave.

Ghețarii se topesc la rata la care se topesc în prezent datorită activităților umane, mai exact, de la revoluția industrială, dioxidul de carbon și alte emisii de gaze cu efect de seră (metanul de exemplu) au crescut temperatura globală medie, ca urmare, ghețarii se topesc din ce în ce mai rapid, despicându-se și căzând în mare și retrăgându-se (topindu-se) pe uscat.

Oamenii de știință proiectează că, dacă emisiile continuă să crească necontrolate, zona arctică ar putea fi lipsită de gheață complet vara, începând cu anul 2040, deoarece temperatura oceanului și a aerului continuă să crească rapid.

Citește mai departe